Defecte de artă
Oamenii se aşteaptă ca operele de artă să reziste multă vreme, însă nu aşa stau lucrurile întotdeauna, acestea începând să se deterioreze şi creând astfel probleme muzeelor în care sunt expuse sau proprietarilor lor.
Un exemplu de lucrare care a avut nevoie de reparaţii este „The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living” a artistului Damien Hirst, scrie BBC. Lucrarea, un acvariu mare închis în care se află un rechin, a fost creată în 1991, dar nu a fost realizată corect. Mai precis, soluţia aleasă pentru conservare nu a fost potrivită, rechinul deteriorându-se până în punctul în care a trebuit înlocuit în anii 2000, de această dată Hirst colaborând cu specialişti în conversare de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Un alt caz este cel al lucrării „Construction in Space: Two Cones” din 1937 a artistului Naum Gabo, care fiind confecţionată dintr-un material nou pentru sculpturi la vremea aceea, plasticul, s-a făcut între timp bucăţi, astfel încât muzeul care o deţine nu o mai poate expune decât prin intermediul unor poze sau al unor copii.
În alte cazuri, tehnologia folosită de artist creează probleme în viitor, cum ar fi seria „Video Flag” a artistului Nam June Paik din anii ʼ80. Fiecare lucrare din cadrul acesteia este formată din 84 de televizoare cu tub catodic care redau imagini neclare ce alcătuiesc imaginea de steag. Soluţia aleasă în această situaţie pentru lucrarea „Video Flag Z” de către muzeul care o deţine a fost mai întâi să cumpere televizoare similare câtă vreme s-au mai găsit, apoi să folosească ecrane care să semene cu acestea.
Uneori însă, operele de artă sunt gândite de la început să se deterioreze şi să fie refăcute, cum ar fi sculptura „Gnaw” din 1992 a artistei Janine Antoni, care constă din două cuburi, unul de ciocolată şi unul de untură, sculptate de autoare cu dinţii. Ori de câte ori este expusă, lucrarea trebuie refăcută, folosindu-se pentru aceasta mulaje puse la dispoziţie de către Antoni.
businessmagazin.ro
