Aderarea la UE a provocat declinul şantierelor navale din Polonia şi Croaţia. Însă unele dintre ele s-au reorientat şi au succes. Industria poloneză este ajutată de comenzile de vase pentru armată, iar cea croată produce superiahturi şi nave de croazieră de lux
Una cu deschidere largă la Marea Baltică şi cealaltă cu 1.777 kilometri de litoral la Marea Adria-tică, Polonia şi Croaţia au fost înainte de liberalizarea economiilor etaloane ale industriei construcţiei şi reparaţiei de vapoare nu doar în regiune, ci şi în Europa.
Puternic subvenţionate de stat, pentru că erau mari angajatori, şan¬tierele navale au fost sacrificate pentru ca aceste ţări să poată intra în Uniunea Europeană, unde dom¬neş¬te principiul concurenţei loiale. Sa¬crificiile au fost sub forma privatiză¬rilor sau falimentelor. Industria nu şi-a mai revenit niciodată la gloria din perioadă comunistă, dar supra¬vieţuieşte. În Croaţia problemele sunt încă mari.
În Polonia, şantierele navale par să-şi fi găsit un rol în noua economie. Sectorul luxului şi cel militar le aduc comenzi. Angajatorii polonezi au ajuns până acolo încât se plâng că nu găsesc oameni pe care să-i angajeze. „Industria construcţiei de vapoare din Polonia – o poveste de succes“, sună titlul unei analize mai vechi.
Când industriile din alte state se confruntă cu reducerea comenzilor, condica de comenzi a celei poloneze este descrisă ca fiind „cea mai sănă¬toasă din lume“ în Lloyd’s Register of Shipping, explică analiza. Circa 60.000 de oameni lucrează pe şantie¬rele navale ale Poloniei. Este rezul¬tatul unor reduceri foarte mici de personal care nu a venit uşor.
Unele ţări au reuşit să-şi susţină şantierele prin subvenţionare masi¬vă şi reorientare a producţiei. Polo¬nia, puternic îndatorată către Vest, nu a avut niciodată această opţiune.
De aceea, şantierele poloneze au fost nevoite să iasă pe pieţele internaţionale şi să-şi vândă produsele. Şi au făcut acest lucru cu atât de mult succes încât Uniunea Şantierelor Navale Poloneze a ajuns să exporte aproape 90% din vapoarele construite. Analiza de mai sus se referă la ani de dinainte de 1980. Între timp, industria poloneză a construcţiei de vapoare a ajuns la doar 28.000 de angajaţi. Dar este rezultatul unei creşteri din 2009 încoace. Personalul nu a fost redus nici în pandemia de Covid, se arată într-un studiu al OCDE.
După 2009, şantierele poloneze şi-au diversificat activitatea, efectuând pe lângă lucrări de construcţie de vapoare şi lucrări de reparaţii sau întreţinere. Şantierul de reparaţii Remontowa din Gdansk este cel mai mare de acest gen din Europa. Industria şi-a creat un viitor, poate mulţumită experienţei anterioare pe pieţele competitive externe, dar şi nesiguranţa este mare.
Ca în multe alte economii, penuria de muncitori şi de talente a devenit una din principalele probleme ale şantierelor poloneze. Cu cele mai mari unităţi închise în anii 2000, tehnicienii cu experienţă au decis să caute de lucru peste mări şi oceane. Iar acum, construcţia de vapoare este percepută de tineri ca o industrie demodată. De aceea, companiile poloneze au lansat programe pentru atragerea tinerilor. Aşa că orice realizare sau contract obţinut de vreun şantier naval este un eveniment. Cât despre diversificarea activităţii, un exemplu este Marine Projects, companie poloneză privată înfiinţată în 1989 pentru documentare tehnică şi inginerească în domeniul naval care acum produce vapoare de dimensiuni mari. Ea deţine Conrad Shipyard, din Gdansk, specializat pe construirea de iahturi.
Printre cele mai celebre produse se numără Viatoris (2018), ACE (2023) şi Extra Time (2024), toate iahturi de lux, superiahturi. Ultimele două au o lungime de 44 m. Şantierele Marine Projects sunt mici. În Polonia sunt mai multe astfel de afaceri.
Pietre de temelie ale industriei sunt cele trei şantiere mari, Şantierul Naval de Reparaţii Remontowa din Gdansk, privatizat în 2001 , Şantierul Naval de Construcţii Remontowa, tot din Gdansk şi privatizat în 1993, şi CRIST din Gdynia, privatizat în 2010. Remontowa produce, printre altele, fregate multirol autohtone din clasa MIECZNIK, vase de spionaj SIGINT proiectate de Saab, vânători de mine şi împingătoare, toate pentru dotarea marinei militare poloneze. Dar Remontowa construieşte şi feriboturi pentru clienţi străini, cum ar fi Torghatten Nord din Norvegia. Este specializat, însă, pe construirea de vapoare cu motoare pe LNG, o nişă unde în Europa concurează cu Norvegia. La nivel internaţional, concurenţa din partea ţărilor asiatice şi-a pus greu amprenta pe industria poloneză. Cota Poloniei pe piaţa globală a construcţiei de vapoare a atins punctul de vârf, de 2,6%, în 2000. De atunci a scăzut la 0,1% în 2020.
În Croaţia, era în 2012 când guvernul de atunci promitea că într-un an va rezolva problema şantierelor navale, la timp pentru ca ţara să intre fără probleme în UE. Intrarea risca să fie blocată dacă şantierele nu erau privatizate sau lichidate. Încercări de a face acest lucru au mai fost până atunci, dar două privatizări au fost anulate deoarece ofertanţii nu au prezentat planuri viabile pentru continuarea activităţii.
Problema unui şantier mai mic a fost rezolvată prin faliment. Au urmat, însă, planuri de restructurare aprobate în grabă, la limită. Au fost erori şi decizii greşite care au umbrit viitorul şantierelor 3. Maj, Brodotrogir, Brodosplit şi Uljanik. În 2014 la Nauta Lamjana mai lucrau doar 25 de oameni. Uljanik a fost forţat să intre în faliment în 2019, după ce în 2016 a fost vândut unor firme private. Între timp au avut loc numeroase greve, comenzile au fost anulate şi datoria a crescut. Compania a fost salvată prin bailout de stat, care a devenit cel mai mare creditor al ei. Înainte de faliment au fost arestaţi mai mulţi angajaţi sub acuzaţii de fraudă. Au fost mai multe încercări de vânzare a şantierului, cea mai recentă anul acesta, la nici jumătate de preţ.
În primăvară, un ziar croat scria că un constructor de vapoare israelian ar fi interesat să cumpere activele croate. În momentul falimentului, şantierul avea 1.400 de angajaţi şi datorii mai mari de 25 milioane dolari. La începutul anului trecut rămăseseră doar 235 de angajaţi. Guvernul a promis că nu va mai susţine financiar compania. Privatizarea sectorului în 2013 a fost urmată de o scădere de 75% a producţiei în raport cu deceniul anterior. În 2022, şantierele croate aveau numai 3.000 de oameni angajaţi direct şi 1.300 de subcontractori, faţă de 12.000 înainte de privatizare, potrivit OCDE. În 2012, Croaţia reprezenta 15% din producţia de vapoare a UE. În 2022, cota a scăzut la 3%.
Dar industria este încă vie, remarcându-se prin specializarea pe producţia de vase de nişă, cum ar fi vapoarele de croazieră polară şi iahturi. În urmă cu doi ani Croaţia avea 8 şantiere principale. Două din ele, 3. Maj şi Uljanik, erau deţinute de stat. Împreună reprezentau 50% din activitatea de construcţie de vapoare, fiind specializate pe vase comerciale mari. Spre exemplu, de la 3. Maj a fost lansat la apă anul acesta un vapor de marfă de 225 de metri şi cu o capacitate de transport de 29.300 de tone comandat de compania canadiană Algoma. Nava a fost comandată iniţial la Uljanik. Este al patrulea vas construit acolo din 2019 încoace. Dintre ele iese în evidenţa vasul ultramodern de croazieră polară Scenic Eclipse.
Şantierul a primit în 2019 de la guvern garanţii pentru un împumut pentru a putea finaliza construcţia navelor începute, reducându-se astfel pierderile pentru stat. Dintre celelalte şantiere, două sunt controlate de firme străine, iar restul de companii locale. Brodosplit, al unei astfel de companii, construieşte o navă de croazieră supraetajată, cu o lungime de 233 de metri, care îmbină luxul cu responsabilitatea faţă de mediu. MV Narrative va putea găzdui 531 de pasageri şi va fi propulsată de motoare pe GNL. Este ceea ce se cheamă navă rezidenţială. Toate acestea fac ca industria constructoare de vapoare a Croaţiei să ajungă la o pondere în PIB de 2% în 2023, la fel ca în 2005-2015. Spre comparaţie, turismul contribuie cu 20% la PIB, cea mai mare cotă din UE.
Zf.ro
