Pierderea anuală a Băncii Centrale Europene urcă la un nivel record: 7,9 miliarde de euro. Pe ce s-au dus banii
Pierderea raportată joi de BCE pentru anul 2024 reflectă impactul ratelor dobânzilor mai mari plătite băncilor centrale naționale, dobânzi pe care BCE le-a ridicat foarte mult după ce inflația crescuse și ea foarte tare.
În raportul anual publicat joi, BCE a declarat că pierderile nu au avut niciun impact asupra stabilității băncii sau asupra politicii sale monetare. Acesta a adăugat că s-a așteptat ca anul trecut să marcheze apogeul pierderilor și estimează că va reveni pe profit în anii următori. În 2023 BCE a anunțat prima sa pierdere după aproape două decenii.
Banca Centrală Europeană este diferită de alte bănci
Banca Centrală Europeană este diferită de alte bănci. Aceasta elaborează conturi anuale și raportează profiturile și pierderile, similar unei bănci obișnuite, dar cu o mare deosebire: la BCE, misiunea nu este de a genera profit, ci de a menține prețurile stabile. Orice profituri sau pierderi reprezintă efecte colaterale.
Același lucru este valabil și pentru băncile centrale naționale ale țărilor din zona euro (care, împreună cu BCE, sunt denumite colectiv „Eurosistemul”). Aceasta nu înseamnă că profiturile și pierderile nu prezintă relevanță pentru băncile centrale din Eurosistem. De fapt, este foarte important dacă obținem un profit sau dacă înregistrăm o pierdere. Mai jos explicăm care sunt motivele, precum și de unde provin profiturile și pierderile.
Ce reprezintă profiturile și pierderile pentru o bancă centrală?
Profiturile și pierderile sunt cifre care arată dacă există un echilibru între venituri și cheltuieli. Pe baza intrărilor și ieșirilor înregistrate în cursul unui an, se face un cont anual. Același lucru ar fi valabil în cazul bugetului propriu al gospodăriei tale sau în cel al unei companii care ar dori să își înțeleagă situația financiară. Dacă veniturile depășesc cheltuielile, atunci obținem un profit. În cazul în care cheltuielile sunt superioare veniturilor, atunci se înregistrează o pierdere.
Este important de reamintit că operațiunile unei bănci centrale sunt foarte diferite de cele ale unei brutării, de exemplu, care obține venituri din vânzarea pâinii către populație și care are de achitat costuri pentru făină sau energie. Băncile centrale funcționează, în principal, prin intermediul sistemului bancar.
De unde obține Eurosistemul veniturile?
Bancnotele euro din portofelul tău au o valoare mult mai mare decât costurile generate de producerea fizică a acestora. Băncile comerciale îți pun la dispoziție aceste bancnote euro prin intermediul sucursalelor și al bancomatelor. În acest scop, acestea trebuie să le „cumpere” de la Eurosistem în schimbul unor active financiare. Aceste active reprezintă o sursă de venituri, pe care experții o denumesc „senioraj”.
O altă formă de venituri ale băncii centrale o constituie dobânda pe care băncile comerciale o plătesc atunci când contractează împrumuturi de la noi.
BCE și băncile centrale naționale au achiziționat, de asemenea, un volum semnificativ de active financiare, de exemplu obligațiuni guvernamentale, în vederea sprijinirii economiei atunci când ratele dobânzilor erau foarte scăzute sau chiar zero. Scopul nostru a fost acela de a evita menținerea inflației la niveluri prea scăzute pe o perioadă prea îndelungată. Activele pe care le-am achiziționat pot reprezenta o sursă de venituri.
Nu în ultimul rând, băncile centrale dețin rezerve în monedă străină și au și alte investiții, toate acestea generând, de asemenea, venituri.
Care sunt cheltuielile Eurosistemului?
Atunci când băncile comerciale păstrează depozite la Eurosistem, BCE trebuie să le plătească dobânzi, ceea ce reprezintă o cheltuială. Aceste costuri pot crește, de exemplu, dacă majorează ratele dobânzilor ca parte a politicii monetare.
Pentru a domoli inflația ridicată, BCE a majorat semnificativ ratele dobânzilor într-un timp foarte scurt. Aceasta a condus la o creștere a ratelor dobânzilor pe piețele financiare, costul creditării devenind mai ridicat la nivelul întregii economii. Majorarea ratelor dobânzilor reduce atractivitatea împrumuturilor și o sporește pe cea a economisirii, ceea ce frânează cheltuielile, temperează economia și diminuează inflația, acesta fiind, în ultimă instanță, obiectivul BCE.
Ca efect colateral, și dobânda pe care băncile centrale din Eurosistem o plătesc băncilor pentru depozitele acestora s-a majorat semnificativ și într-un ritm rapid. În același timp, veniturile obținute din activele pe care le deține nu au crescut în același mod.
Acest lucru se datorează faptului că pentru multe dintre aceste active, în special obligațiuni guvernamentale, nu se plătesc dobânzi ridicate, deoarece au fost achiziționate într-un moment în care ratele dobânzilor erau scăzute. Adesea, acestea au, de asemenea, o scadență îndelungată.
De exemplu, dacă băncile centrale din Eurosistem dețin o obligațiune guvernamentală cu scadența la 10 ani, aceasta înseamnă că va fi nevoie de zece ani pentru rambursarea integrală a obligațiunii.
Când BCE a achiziționat aceste obligațiuni, a procedat astfel pentru a asigura revenirea inflației la nivelul țintei de 2%, întrucât inflația era prea scăzută la acel moment. Cumpărarea activelor respective la prețurile pe care le-a achitat atunci a contribuit la reducerea ratelor dobânzilor pe piețele financiare.
Acest demers a transferat însă riscurile asociate variațiilor viitoare ale ratelor dobânzilor de pe piețele financiare la nivelul băncii centrale.
În momentul de față, acest risc începe să se materializeze, în condițiile în care băncile centrale din întreaga lume majorează ratele dobânzilor în vederea combaterii inflației. În cazul Eurosistemului, rezultatul a fost o creștere mai alertă a cheltuielilor în raport cu veniturile. Aceasta înseamnă că profiturile scad, putând chiar să se transforme în pierderi.
Ce se întâmplă dacă Eurosistemul înregistrează o pierdere?
Dacă BCE înregistrează o pierdere, o acoperă apelând, în primul rând, la profiturile obținute în anii precedenți. BCE și alte bănci centrale din zona euro au realizat profituri considerabile timp de mai mulți ani: aproximativ 300 de miliarde EUR între 2012 și 2021.
Aceste profituri au fost, în mare parte, rezultatul politicii monetare aplicate în anii respectivi. A achiziționat un volum mare de active, iar ratele dobânzilor erau negative, ceea ce a însemnat că băncile au plătit, de fapt, un comision pentru depozitele păstrate la BCE.
La fel ca orice bancă centrală prudentă, a utilizat o parte din aceste profituri pentru a constitui amortizoare financiare, precum rezerve și provizioane generale. Aceste amortizoare pot fi acum utilizate.
În cazul BCE, dacă provizioanele generale pentru riscuri nu ar fi suficiente, băncile centrale naționale ale țărilor din zona euro ar putea acoperi pierderea reziduală din veniturile proprii realizate din operațiunile de politică monetară. Alternativ, pierderea ar putea fi înregistrată în contul anual al BCE pentru a fi compensată cu orice venituri viitoare.
Contează dacă BCE înregistrează o pierdere?
Este important să nu uităm că băncile centrale nu sunt similare companiilor obișnuite. Acestea pot să înregistreze pierderi și să continue să funcționeze cu eficacitate. Cu toate acestea, principiul independenței financiare implică faptul că băncile centrale naționale ar trebui să dispună de capital suficient.
Anticipăm că, pierderile se vor reduce, deoarece veniturile obținute de băncile centrale din Eurosistem din obligațiuni și alte active, precum și din împrumuturile pe care le acordă băncilor comerciale vor crește de asemenea.
În cele din urmă, în condițiile în care ratele dobânzilor revin la niveluri pozitive, Eurosistemul ar trebui să înregistreze din nou profit pe termen mediu.
hotnews.ro
